Secretul sănătății și longevității

Posted on by webmaster

Pălinca de Zalău deține, se zice, secretul sănătății și longevității și este, în egală măsură, un act cultural – însoțind renumita ospitalitate a românului, dar și un ambasador de seamă care crează cele mai bune auspicii pentru o diplomație cu rezultate spectaculoase.
Pălinca este băutura acloolică tradițională din România. Dar parcă nicăieri nu-i mai bună și mai aromată decât în inima Ardealului.
Secretul adevărat, cum spunea bătrânul Aciu, trebuie dat mai departe fără să lași ”vremurile” să altereze rețeta. E musai să fie toate așa cum le-a lăsat natura. Mai apoi, prunele trebuie să fie numai prune de soi, cazanul să fie de cupru și nimic altceva, iar pentru păstrare, butoaiele să fie de stejar, că nimic nu catifelează gustul pălincii cum o face lemnul bătrânului copac. Rețeta asta e bijuteria familiei și trebuie să trăiască și să rămână ca prima dată când s-a făcut. Nu e nimic industrializat în ea, de aceea cantitățile sunt mici și atent creeate din prune “bistriţe” şi “anașpet”, mere, pere, gutui sau caise, achiziţionate din zona noastră, Pălinca Aciu are o aromă specială pe care vă provocăm să o „coştoliţi”!

Pălinca de gutui

Posted on by Aciu

„Se zice că o pălincă e bună dacă țin mărgelele până zici Tatăl Nostru”

Condimentată, măgulitor de gustoasă, cu arome fantastice de gutuie, elegantă, corpolentă și cu gust ce durează.

Pălinca din gutui este deosebită prin unitatea aromelor, un aperitiv pentru cunoscători, dar şi pentru cei curioşi.

Pălinca din prune bistrițe

Posted on by Aciu

Îi un fel pregătit din prune bistriţe, cum le zicem noi aicea. Îs prune mari, albastre şi foarte dulci. Din aste iese cea mai bună pălincă de prune. Noi ştim să o preparăm cel mai bine.

În mod unanim, pălincarii spun că nu este recomandat ca tăria alcoolică să fie sporită artificial cu zahăr pus în borhotul de fructe. De aia te doare capul, de la zahăr. Însă de la pălinca noastră, din fructe curate, nu te doare, oricât ai bea.

Dincolo de ingrediente, mai contează şi butoaiele în care fructele sunt lăsate să fermenteze. Pălincarii spun că cele mai bune sunt butoaiele de stejar, uşor arse, care împrumută arome extrem de subtile pălincii. Iar pentru învechire, ei spun că pălinca trebuie lăsată să se învechească măcar cinci ani în butoaie din lemn.  Atunci când ajunge la o vechime potrivită, pălinca împrumută de la butoiul de lemn o culoare gălbuie. De asemenea, pălinca bună şi curată formează mărgele care durează atunci când este turnată în pahare. Însă cel mai important ingredient al unei pălinci bune, spun ardelenii, este inima bună cu care pălincarii o dăruiesc celor care vor să guste.

În istorie, pălinca a apărut în Evul Mediu timpuriu şi nu a fost inventată de ardeleni, ci de arabi. Ei nu o consumau ca băutură, deoarece Coranul interzice consumul de alcool, dar o foloseau pentru frecţie. După anul 1000, meşteşugul a ajuns şi în Ardeal.